|
CUVINTE SIMPLE PENTRU OAMENI SIMPLI |
|
|
Sabia lui Damocles |
31 august 2012 |
|
Cicero povesteşte că Dionisie, care s-a ridicat din simplu slujbaş la rangul de autocrat al Siracusei a fost lăudat de un curtean de-al său, care i-a spus că este un om îndeosebi favorizat de soartă şi atunci Dionisie l-a întrebat dacă şi-ar dori să se afle în locul lui. Damocles i-a spus că desigur că şi-ar dori lucrul acesta, şi atunci Dionisie l-a aşezat pe tronul său aurit, l-a înconjurat cu mulţime de servitori şi a poruncit să îi fie servite mâncărurile cele mai alese şi din vasele cele mai preţioase pe care le avea. Apoi, pe când Damocles savura mai bine toate acelea, regele i-a strigat: - Priveşte deasupra ta, Damocles! Atunci Damocles, privind în sus numai ce vede o sabie, o sabie atârnând numai de un fir de păr deasupra capului său… Acum desigur, nu mai dorea nimic altceva decât să se coboare cât mai degrabă de pe tron.
Aşadar, când ne dorim sau asumăm nişte onoruri, trebuie să ne asumăm şi riscurile, care sunt pe măsură… |
|
|
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul |
29 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Să mergem la biserică! |
27 august 2012 |
|
Dacă cineva s-ar muta şi ar locui în atelierul de parfumuri, şi fără de voia sa ar inspira mireasma, cu atât mai mult, trebuie să ştie că aceasta se întâmplă când el merge la biserică. Aşa cum din lene se naşte lipsa de râvnă, la fel din lucrare se naşte zelul. Şi, chiar de eşti plin de rele şi necurat la suflet, să nu eziţi o clipă să mergi la biserică! Şi care va fi câştigul dacă nu împlinesc cele pe care le aud acolo, vei întreba poate? Însă, nu este puţin lucru, nu este mic câştigul, nici faptul că îţi recunoşti nevrednicia. Dacă doar suspini că nu ai făcut cele ce-ai auzit, negreşit cândva vei ajunge şi la hotărârea de a le împlini. Deci, de vom face aceasta cu grijă şi în mod necontenit, cu adevărat vom dobândi un mare folos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Aşadar, dacă cineva ar lucra întră-o fabrică de parfumuri, de spray-uri, cât ar fi el de certat cu igiena, la sfârşitul programului, după ce va ieşi de acolo, şi fără voia lui, el va mirosi a parfum. La fel se va întâmpla şi cu cel ce va ieşi din biserică la sfârşitul slujbei, cât ar fi el de întinat, şi fără voia lui el va "mirosi" a sfinţenie... La fel se va întâmpla şi cu cel ce va zăbovi în coteţul porcilor, sau într-o tavernă unde se fumează, sau într-un alt loc necurat, după ce va ieşi de acolo, fără voia lui, şi el, şi hainele lui, vor mirosi îngrozitor... Să luăm aminte! |
|
|
Tânărul bogat |
26 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XII-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sărăcia |
25 august 2012 |
|
Un renumit pictor povestea în memoriile sale: ,,În anul 1821 stabilindu-mă la Paris pentru o perioadă mai îndelungată, rătăceam pe bulevardele oraşului ameţit de frumuseţea vieţii ce se desfăşura în faţa ochilor mei. Dar ademenirile multiple, cărora mulţi nu le puteau rezista, asupra mea nu aveau nicio putere. Eram ocrotit de un însoţitor, care nu m-a părăsit timp îndelungat în viaţă; deşi eu m-aş fi despărţit pentru o vreme îndelungată de el, el a fost cel care a vrut să fie nedespărţit de mine… acest prieten fidel fiind nimeni altcineva decât sărăcia!... |
|
|
Recunoştinţă |
24 august 2012 |
|
|
|
|
Gândul cel bun |
23 august 2012 |
|
|
|
|
Lucrurile oamenilor |
22 august 2012 |
|
|
|
|
Plânsul unui părinte |
21 august 2012 |
|
|
|
|
Icoana Maicii Domnului "Şapte Săgeţi" |
20 august 2012 |
|
|
|
|
Robul nemilostiv |
19 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a XI-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
O problemă de dragoste |
18 august 2012 |
|
|
|
|
Călugărul şi Maica Domnului |
17 august 2012 |
|
|
|
|
Mama Domnului Director |
16 august 2012 |
|
|
|
|
Adormirea Maicii Domnului |
15 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Odă Maicii Domnului |
14 august 2012 |
|
Dacă lumea asta, Maică, ar fi o câmpie toată, Unde-ar creşte cu nobleţe numai flori înmiresmate, Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie, Fericiţi că ne eşti maică, le-am aduce cu drag ţie.
Dacă lumea asta, Maică, ar fi toată o pădure, Şi-n copaci ar creşte-ntruna numai versuri de iubire, Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie, Fericiţi că ne eşti maică, le-am aduce cu drag ţie.
Dacă lumea ar fi, Maică, un ocean cu glăsuire, Plin cu laude duioase şi cântări de preamărire, Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie, Fericiţi că ne eşti maică, le-am aduce cu drag ţie.
Dacă lumea asta, Maică, ar fi toată o grădină Plină toată cu biserici şi cu graţie divină, Noi pe toate, Preacurată, cu recunoştinţă vie, Fericiţi că ne eşti maică, ţi le-am închina doar ţie.
Încă n-au crescut pe lume flori şi-nmiresmate ramuri, Nu s-au înălţat biserici cu-ale tale sfinte hramuri, Încă nu s-au scris nici stihuri, nici atâta poezie, Câte-am vrea, Măicuţă Sfântă, să îţi dăruim noi ţie…
Dar primeşte, Maică Sfântă, şi a noastră umilinţă, Şi-ale noastre rugi cu lacrimi, ce le spunem cu căinţă, Şi puţina osteneală, şi îi zi lui Dumnezeu: Fiule, Treime Sfântă, ei, toţi, sunt din neamul meu! |
|
|
Sfatul cel bun |
13 august 2012 |
|
Un stareţ mergând la chilia unui călugăr care, datorită multelor ispite de la diavol, postea şi se ostenea mult peste puterile lui, încât ajunsese precum o umbră. Atunci, vorbindu-i cu multă blândeţe părintele i-a spus: - Fiule, prin sârguinţa ta proprie nu vei putea izbuti să scapi de ispitele care nu îţi dau pace. Roagă-L mai bine pe Preamilostivul Dumnezeu să-ţi dăruiască pe Preasfântul şi binefăcătorul Său Har, întăreşte-ţi trupul prin mâncare, linişteşte-te noaptea prin somn şi nu te mai osteni peste puterile tale. Apoi i-a mai spus şi pilda aceasta: - Trupul nostru este întocmai ca o haină. Dacă o îngrijim, o vom putea purta o îndelungată vreme, iar de nu, în scurta vreme se va murdări sau se va rupe, şi aşa va trebui să o prezentăm dinaintea Dreptului Judecător. Atunci, întărit de sfatul cel bun al stareţului său, călugărul a renunţat la nevoinţa sa peste putere, s-a întărit sufleteşte şi trupeşte şi a scăpat şi de ispite. |
|
|
Existenţa diavolului |
12 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a X-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Sănătatea |
11 august 2012 |
|
Un om era într-atât de sărac, încât nu avea nici măcar o pereche de încălţăminte cu care să se poată încălţa. Odată însă, s-a hotărât să meargă la biserică spre a se plânge lui Dumnezeu despre acest necaz al lui, dar ajungând la porţile sfântului locaş, numai ce a văzut pe un cerşetor care era lipsit de ambele picioare… Atunci, dându-şi seama că a se plânge acest necaz al său ar dovedi o lipsă de minte a dat slavă lui Dumnezeu pentru că el avea sănătoase ambele picioare. |
|
|
Sacul cu nisip |
10 august 2012 |
|
Fiind chinuit de duhul slavei deşarte, Sfântul Macarie s-a decis să care în spinare un sac plin cu nisip. Întâlnindu-l un om care îl cunoştea, i-a spus: - Părinte, să vă ajut. De ce duceţi un sac aşa de greu singur? - Nu fiule, nu trebuie să mă ajuţi. Chinuiesc pe cel ce mă chinuieşte. Şi asuprindu-se astfel, sfântul a scăpat de ispită.
Din trei părţi vin omului ispitele: de la diavol, de la lume şi de la tine însuţi! |
|
|
Secetă |
9 august 2012 |
|
Mi-am adus aminte de o poezie mai veche, dar... actuală...
Dacă secetă era, Altădată, tot poporul, Cu icoane-n câmp ieşea; Şi ploua Proniatorul.
Astăzi oamenii se plâng, Revoltaţi şi cu tupeu, Că de ce de-atâta timp Nu le plouă Dumnezeu ?
Cum să plouă Bunul Tată, Dacă lumea nu îl roagă Cu credinţă înfocată, Şi-ar ploua o lună-ntreagă... |
|
|
Respectul faţă de autorităţile Bisericii |
8 august 2012 |
|
În toamna anului 1874 un ofiţer francez aştepta în gara din Marsilia, împreună cu alţii, sosirea trenului. S-a întâmplat însă, ca tocmai atunci să intre în sala de aşteptare şi un episcop. Atunci ofiţerul, salutându-l respectuos şi sărutându-i mâna, i-a cerut arhiereasca binecuvântare. Cei de faţă, rămaşi muţi de uimire, s-au arătat de-a dreptul indignaţi de purtarea ofiţerului. - Este o purtare nedemnă de un ofiţer - şi-au zis ei - şi trebuie să-l înştiinţăm de aceasta pe colonelul lui! Ofiţerul, auzind şi el vorbele acestora, s-a întors către ei, spunându-le: - Dacă doriţi a face aceasta, nici nu trebuie să mergeţi prea departe, căci eu însumi sunt colonelul… Mare le-a fost surprinderea şi ruşinea acelora care considerau că funcţionarii publici nu trebuie să se încline în faţa autorităţii bisericeşti…
Ce frumos ar fi dacă, la diverse ceremonii religioase, i-am vedea şi la noi pe demnitarii ţării, înclinându-se în faţa autorităţilor Bisericii, sărutând mâna arhierelilor şi cerându-le binecuvântare… |
|
|
Ateul nefericit |
7 august 2012 |
|
David Straus, un mare critic al creştinismului, prin urmare un necredincios, l-a trimis pe fiul său în vârstă de doisprezece ani la un renumit preot, pe nume Melh, ca să-l înveţe religia creştină şi să îl boteze. Văzând una ca aceasta şi foarte surprins, preotul a mers personal la Straus şi l-a întrebat: - Glumeşti cu mine, nu?! - Nu, deloc - i-a răspuns Straus - ci doresc ca fiul meu să fie mai fericit decât mine!... |
|
|
Schimbarea la Faţă |
6 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Corabia pe valuri |
5 august 2012 |
|
Părintele VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica a IX-a după Rusalii Descarcă predica în format "doc" Descarcă predica audio în format "mp3"
|
|
|
Din Minunile Maicii Domnului (61) |
4 august 2012 |
|
Într-o chinovie oarecare, era un monah cu viaţa îmbunătăţită, care niciodată nu s-a certat cu cineva, iar pe lângă toate faptele cele bune avea către cele dumnezeieşti nemăsurată evlavie. Şi atât se bucura când citea el sau alţi fraţi vre-o facere de minune sau laudă a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu încât simţea mai multă dulceaţă decât dacă ar fi mâncat cea mai gustoasă mâncare. Iar mai ales de multe ori se lipsea de mâncarea cea trupească, pentru ca să dobândească cea sufletească, îndeletnicindu-se cu dumnezeiasca citire. Şi aşa vieţuind fericitul s-a îmbolnăvit de moarte. Atunci unul din fraţi l-a rugat să-i spună cum s-a învrednicit de un dar ca acela. Iar el a zis: „Când eram copil în şcoală aveam în cap lepră, de unde ieşea aşa de greu miros încât nu putea cineva să se apropie de mine. Şi eram foarte mâhnit că cheltuiseră mulţi bani la doctori dar nici un folos n-am cunoscut. Sufeream însă cu răbdare şi mulţumeam Domnului. Iar când mă duceam la şcoală, treceam totdeauna pe lângă o biserică a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi mă rugam Ei mult timp cu evlavie şi de la slujbele de priveghere ale praznicelor niciodată n-am lipsit. Deci, într-o noapte, mi s-a arătat aşa parcă ar fi tocat de Utrenie; atunci eu, sculându-mă m-am dus la biserica cea mai sus zisă, pe care găsind-o încuiată, am stat afară, rugându-mă. Şi deodată am văzut că mi s-au deschis uşile şi în biserică era multă revărsare de lumină. Iar intrând eu înlăuntru cu frică, am văzut şapte fecioare prea frumoase, din care una mai strălucită decât celelalte, şezând pe un scaun ca o împărăteasă a lor, a zis către mine: „Pentru ce, fiule nu te îngrijeşti ca să vindeci boala capului tău?”. Iar eu am zis : „Mult s-au ostenit, Doamna mea, rudeniile şi prietenii mei ca să mă vindece”. Grăit-a Dânsa: „Pe mine mă cunoşti cine sunt?”. Răspuns-am: „Nu te cunosc Stăpână”. Zis-a din nou Ea: „Eu sunt Maica lui Iisus Hristos, şi pentru că ai buna obişnuinţă de a te ruga, am venit înadins aici ca să te vindec”. Acestea zicând, mi-a făcut semn să mă apropii şi punând Preacurata mâna ei pe capul meu, a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: Să fie sănătos capul acesta şi niciodată să nu-l mai doară până la moarte pentru evlavia ce o are către mine”. După care, înălţându-se la ceruri, eu am rămas bun sănătos; Şi de atunci m-am făcut monah şi am slujit Făcătoarei mele de bine cu râvna şi dragostea pe care o cunoşti, că n-am vrut să mă arăt nemulţumitor către Stăpâna. Iar acum mă duc veselindu-mă ca să o slăvesc neîncetat, împreună cu toţi sfinţii. Acestea zicând, pururea pomenitul acela, s-a odihnit întru Domnul. Amin. |
|
|
Din Minunile Maicii Domnului (65) |
3 august 2012 |
|
Un egumen făcător de fapte bune, pe când călătorea în corabie, într-o noapte a venit o aşa mare furtună încât aşteptau cu toţii moartea crezând că au să se înece în scurtă vreme. Pentru aceasta unul a strigat pe marele făcător de minuni Nicolae, altul pe Sfântul Apostol Andrei, iar alţii pe alt sfânt, care şi cum şi la cine avea mai multă evlavie. Iar egumenul, văzând că n-a chemat nimeni pe împărăteasa cea Atotputernică care stăpâneşte Cerul şi Pământul şi Marea, le-a zis lor: Ce faceţi, o, fraţilor! Cum chemaţi pe robi, iar pe împărăteasa care poate mai mult decât toţi sfinţii aţi lăsat-o? Atunci toţi, într-un glas, au strigat către Dânsa, cu lacrimi rugându-se, ca să-i izbăvească de înec. De asemenea şi egumenul, care era bolnav de tulburarea valurilor şi nu mâncase de trei zile, s-a sculat cu mare greutate şi a înălţat pe Sfânta Fecioară, zicând: „Mare este numele Sfintei Treimi! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă”. Şi îndată au văzut la catarg o mare şi prea luminoasă făclie, care luminând toată corabia a izgonit întunericul nopţii, a îmblânzit valurile cele furioase şi, s-a făcut cu minune linişte în toată marea. Iar dacă s-a făcut ziuă, s-au aflat tocmai la limanul unde doreau să ajungă, întru mărirea Stăpânului Hristos şi a pururea Fecioarei Mariei Maicii Lui, Doamna noastră. Amin. |
|
|
Din Minunile Maicii Domnului (73) |
2 august 2012 |
|
Pentru tânărul cel ce a chemat cu credinţă numele Preasfintei Icoane şi cum i-a crescut piciorul cel tăiat şi însănătoşindu-se desăvârşit s-a făcut monah mai pe urmă
Minunea s-a petrecut în anul 1684, în părţile Ahaiei în locul numit Aliches, în satul ce se numeşte Cameniţa, la care a fost din vechime o episcopie şi o biserică a Sf. Nicolae. Acolo se afla un tânăr bolnav, cu numele Ioanichie. Deci acesta zăcând în boală trei ani i s-a îmbolnăvit şi piciorul, şi rănindu-se câte puţin s-a cangrenat şi a putrezit. Şi a încercat orice leac şi buruiană, însă nu s-a vindecat, ci încă i-a şi căzut piciorul din genunchi. Şi cu toate că chema neîncetat numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a fost lăsat a fi aşa spre mai mare arătare a puterii sale celei nemărginite. Şi fiindcă nici răbdarea lui nu s-a împuţinat, precum fac mulţi deznădăjduiţi în ziua de astăzi, adică dacă nu văd grabnic ajutor în arătare de la Dumnezeu şi de la sfinţi, când cer prin citiri şi sfinte masluri, apoi unii se întorc la diavolul, prin descântece şi vrăji şi hulesc cârtind asupra lui Dumnezeu, cum că nu le-a făcut ceea ce le place lor. Însă tânărul acesta nu a făcut aşa, adică să caute descântece, ci răbda lămurindu-se ca aurul în topitoare. Şi cu toate că era căzut piciorul din genunchi, el chema mereu pe Doamna noastră cea Milostivă. Deci cu timpul şi-a adus aminte de sfânta icoană cea de a Peştera cea mare şi de minunile ei şi suspinând şi umilindu-se, a strigat: „O Preasfântă icoană! De ce m-ai lăsat şi nu mă miluieşti. Grăbeşte şi mă miluieşte.” Atunci, uitându-se, vede că a început a-i creşte carnea şi osul şi puţin câte puţin s-a văzut – o, Darul minunilor tale Născătoare de Dumnezeu – , întreg piciorul tânărului şi desăvârşit şi umbla sănătos ca şi mai-nainte. Şi spre mulţumita darului ei, rudeniile lui au făcut un picior de argint şi l-au dăruit la sfânta icoană, mai-nainte de a se însănătoşi desăvârşit. Iar mai pe urmă a venit şi tânărul spre închinarea ei şi a rămas la mănăstire şi s-a făcut monah, după cum a rămas consemnat în scris. Căci pe piciorul acela de argint au scris părinţii minunea aceasta. Şi se află scrisă încă şi încredinţează despre lucrurile acestea cu mărturii vrednice de crezare, cum că cu adevărat i-a crescut piciorul şi s-a făcut desăvârşit ca nu cumva să socotească cineva că zice neadevăr. |
|
|
Ce punem la temelie? |
1 august 2012 |
|
Odată, într-o minunată dimineaţă de primăvară, două păsărele îşi căutau loc unde să-şi aşeze cuiburile. Una dintre ele şi-a ales un loc foarte frumos, aflat între ramurile unui arbore cu o coroană foarte bogată. În aer adiau miresme de frunze fragede, în apropiere susura un pârâiaş, soarele răspândea ziua raze vesele, noaptea sclipeau pe cer puzderie de stele. Dintr-o dată însă, în toiul nopţii, s-a iscat o furtună, pârâul s-a transformat într-un torent furios, apele au ieşit din matcă, au inundat împrejurimile până hăt departe, spulberând totul în cale. Copacul, a fost şi el smuls din rădăcini, cuibul distrus, din culcuşul cald al sărmanei păsări nemairămânând nimic. Cealaltă pasăre s-a ridicat la o înălţime greu de atins, făcându-şi cuibul într-un defileu sălbatic, pe o stâncă înaltă. Curând, acolo avea să se înfiripe o nouă viaţă, cuibul umplându-se de puişori. Furtuna a bântuit pe undeva jos, în vale, a trecut pe lângă stâncă, fără să-i fi atins vârful, iar dimineaţa, când soarele a strălucit din noi, cuibul cel cald era la locul lui, nestrămutat şi neameninţat de nicio primejdie.
Dar noi unde ne-am făcut cuibul nostru? Ce gânduri şi ce simţăminte i-am pus la temelie? Stă oare sufletul nostru pe piatra nestrămutată a credinţei, gata să ţină piept tuturor ispitelor şi încercărilor? Sau ne-am construit casa pe nisip, expunând-o unei prăbuşiri catastrofale?
,,O altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus” (I Corinteni 3, 11). |
|
|
vezi şi |
|
